Manastirea Chiajna
Acum vreo 7 ani m-am hotarat, pe la mijlocul lui ianuarie, sa ma duc sa vad si sa fotografiez manastirea Chiajna, cea care se afla la marginea comunei Giulesti-Sarbi, in nord-vestul Bucurestiului.
Ruina spectaculoasa a manastirii se vedea ivindu-se dintr-un camp gri-maroniu, iar in ciulinii vestejiti fluturau pungi si hartii, ca drapelele unei armate fantoma. Dinspre groapa de gunoi, care se afla in apropierea monumentului, veneau miazme fetide chiar si in aerul inghetat al lui ianuarie.
Silueta masiva a bisericii pare un urias, infrant de trecerea anilor, de lupta cu anotimpurile si nepasarea oamenilor. Cupola este partial prabusita, bovindourile sunt crapate adanc in carnea zidurilor de caramida.
Cand am pasit in interiorul ruinei am simtit un fior rece, mai rece decat aerul. Spectrul bisericii este parca desprins dintr-o poveste post apocaliptica. Intr-un colt cineva facuse un foc, iar acum se mai vedeau numai cenusa si cateva conserve goale, arse. Mai in fata o saltea zdrentuita era acoperita de ceea ce fusese odata o patura. Langa saltea pe cateva caramizi erau puse cateva seringi folosite si o lingurita arsa.
Am privit in sus prin cupola sparta, cerul parea uitat de Dumnezeu. Am facut cateva fotografii cu inima stransa de un amestec de senzatii si sentimente greu de descris sau de explicat. Zidurile sunt ici colo mazgalite cu grafitti. Cu o senzatie de panica am iesit din biserica sa ma uit prin prejur.
Groapa de gunoi fumega iar o un grup de oameni, ce parea a fi o familie cu trei copii, scormoneau in mormanele de resturi pestrite. M-am indepartat de monument pana langa un fotoliu deselat ca sa pot face o poza de ansamblu.
M-am intors acasa plina de tristete si am incercat sa aflu mai multe lucruri despre aceasta minunatie de care toata lumea pare ca a uitat.
Monumentul are o poveste incalcita si destul de neclara dar care este este bogat impanata cu legende care mai de care mai infioratoare.
Biserica a fost inceputa de Alexandu Ipsilanti si terminata de Nicolae Mavrogheni. De la inceput blestemul a cazut asupra bisericii. In lacasul de cult nu s-a slujit niciodata nicio slujba, pentru ca nu a apucat sa fie sfintita, biserica fiind bombardata de turci. Acestia au crezut ca acolo se afla de fapt o cetate, fiind inselati de dimensiunile mari ale constructiei. Dupa epidemia de ciuma din 1800, manastirea a fost abandonata total si definitiv cand, se pare, ca a murit aici chiar mitropolitul Tarii Romanesti, Cosma Popescu.
Este o minune ca monumentul mai sta in picioare dupa atacul turcilor si nenumaratele cutremure care au avut loc.
In ultimele doua secole au circulat o sumedenie de legende sinistre legate de biserica abandonata, boli, morti misterioase, crime, disparitii.
Din pacate, toate documentele oficiale ale manastirii au fost distruse cand turcii au bombardat lacasul de cult. Ce se stie cu certitudine este numele arhitectului, Johannes Rathner si anii intre care a fost construita, 1780 si 1790.
In anul 2008 a fost reinfiintata Manastirea Giulesti iar in 2011 aici s-a instalat parintele staret Atanasie Badulescu, care incearca din rasputeri sa redea lacasului de cult importanta cuvenita. Parintele staret isi doreste sa stranga bani ca sa consolideze si sa restaureze biserica.